Fostul tenismen ucrainean Alexandr Dolgopolov, locul 13 în lume în 2012 (ultimul său meci datează din 2018), a sosit miercuri la Kiev pentru a-şi apăra ţara. El povesteşte că a învăţat să tragă cu arma în Turcia şi a subliniat că este pregătit să tragă asupra unui invadator rus.
"Aceasta este casa mea. Cineva trebuie să ne apere casa. Nu a fost o decizie dificilă. Am văzut cum se zbate ţara noastră, am văzut guvernul nostru rezistând, preşedintele nostru este aici, mulţi oameni celebri sunt aici... Trebuie să fiu prezent! Mi-am plasat familia în siguranţă şi apoi am început să-mi plănuiesc întoarcerea acasă. După câteva zile de conflict, am vrut să mă întorc.
Nu mai puteam urmări ce se întâmplă fără să fac nimic. Mi-am petrecut toate zilele urmărind ştirile. A fost ingrozitor. Cred că pot ajuta, fiind aici, fiind voluntar. Îmi voi apăra ţara cât pot de bine. Eu am plecat în Turcia cu câteva zile înainte să înceapă invazia, ca să-mi adăpostesc mama şi sora. În Ucraina, am auzit în fiecare zi „războiul începe mâine, războiul începe mâine...” A fost foarte anxios. Dacă aş fi rămas în ţară la vremea aceea, m-aş fi panicat ca toţi ceilalţi. Aşa că am decis că cel mai bine era să plec, pentru ca atunci când războiul a început cu adevărat, să mă pot întoarce cu un plan mai bun. Aşa că, în primele zile ale conflictului, în loc să mă gândesc cum să-mi scot familia afară, ceea ce deja făcusem cu excepţia tatălui meu care a rămas, am împărtăşit informaţii pe reţelele mele de socializare şi am putut să-mi planific întoarcerea", a spus Dolgopolov, într-un interviu pentru lequipe.fr.
El a povestit şi cum a ajuns la Kiev: "Mai întâi am încercat să găsesc alţi oameni care doresc să plece în Ucraina. Am găsit mai multe persoane, inclusiv un prieten cu care am jucat tenis în copilărie şi care locuieşte în Statele Unite. Am decis să ne întâlnim la Zagreb (Croaţia). Am cumpărat ochelari termici folosiţi pentru ca soldaţii să poată vedea noaptea. Am cumpărat şi veste antiglonţ, echipament etc. Dar până la urmă, băieţii cu care am fost nu au venit la Kiev, am plecat singur. Din Zagreb, am luat maşina şi am intrat prin graniţa poloneză. Apoi am luat trenul spre Kiev. Sunt oameni înarmaţi peste tot de la graniţă. Îi opresc pe toţi şi pecheziţionează maşinile. Rusia plănuia asta de ani de zile. În primele zile, erau deja o mulţime de ruşi, agenţi, spioni, gata de luptă. Erau acolo de luni de zile şi aşteptau să înceapă. Aşa că şi în zonele din apropierea graniţelor europene, unde nu se luptă, sunt mulţi militari care urmăresc şi verifică pe toată lumea. Dar cu siguranţă nu am ajuns la Kiev în cel mai bun moment. În ultimele două zile, a fost "ora comandantului": nu putem ieşi afară pentru că se aşteaptă să se întâmple ceva. A trebuit să sun la prieteni să mă ia de la gară cu arme. Când fac asta, cred că trupele inamice sunt pe cale să încerce să intre în oraş. Deci, dacă eşti afară, poţi fi considerat un inamic. Ei fac asta pentru ca aceste grupuri inamice să nu poată trece prin oraş în linişte. Au venit nişte băieţi, m-au luat şi m-au dus la casa unui prieten din centrul Kievului să mă odihnesc puţin. Pe drum am văzut rachete trecând... Cam aşa este aici! Mâine (joi), putem ieşi şi începe să ajutăm. Am lucruri de trimis în alte oraşe. Munca umanitară, de asemenea. Voi începe să trăiesc viaţa pe care o trăieşte ţara de săptămâni întregi şi voi încerca să fiu cât mai de ajutor".
Kievul este un oraş complet gol acum, ca "un oraş fantomă": "Uneori vezi o maşină militară trecând, dar în rest nu e nimeni. E chiar ciudat, dar acum nu pot spune că mi-e frică. Nu am luat decizia dintr-un capriciu. Mă uitam la ştiri 24 de ore pe zi, ştiam unde merg! Când sunt sub gloanţe sau bombardamente, poate voi reacţiona diferit, dar deocamdată sunt destul de calm. Sunt pregătit să lupt. Am învăţat să trag cu o săptămână înainte de a veni, pentru că nu mai atinsesem niciodată o armă. Am fost la un poligon de tragere din Turcia. Era un fost soldat. I-am spus ce am nevoie şi el m-a învăţat. Să trag, să ştii ce se poate întâmpla într-un oraş în război... Desigur, nu este ca un serviciu militar adevărat de un an şi jumătate, dar măcar acum mă simt confortabil cu o armă, ştiu să o folosesc şi pot trage la ţintă cu o bună precizie. Îmi dă mai multă încredere".
Întrebat dacă este îngrijorat că va trebui să ucidă pe cineva, fostul tenisman ucrainean a spus: "Nu, nu după ce am văzut ce fac ei aici. Cunosc prieteni a căror familie întreagă a fost decimată... Copii, civili! Ne ucid copiii, ne ucid femeile. Deci da, sunt gata să împuşc un invadator rus. În viaţa normală, evident că nu aş face-o. Dar acesta este război. Dacă nu-l împuşti, te va ucide. Dacă voi fi în situaţia asta, nu va fi o problemă".
