"Am început să plâng. Aveam o poşetuţă". Cum s-a apucat Mihaela Cambei de haltere

Mihaela Cambei a câştigat medalia de argint, la Jocurile Olimpice, în proba de haltere.

Sportiva a impresionat şi, ca răsplată, a avut onoarea de a fi portdrapelul României, la festivitatea de închidere.

Citește și

Dumitru Dragomir e convins! Clubul care va defila în actualul sezon de Superligă: ”O să vedeţi. E singura echipă valoroasă în România!” | EXCLUSIV

Doliu în fotbalul românesc. Un fost jucător din prima ligă a murit la 45 de ani

Vedetele Oţelului forţează transferul de la Galaţi: ”Au cerut să fie lăsaţi să plece”

Tiberiu Căpuşă a plecat de la Hermannstadt şi e în discuţii cu un club din Superliga

Fotbalistul de la FCSB care este peste toţi în cantonamentul din Olanda şi l-a impresionat pe MM Stoica: ”De departe, numărul 1 la pregătire. O să fie cel mai bun jucător în sezonul următor” | VIDEO EXCLUSIV

Mihaela Cambei a povestit, în cadrul "Un Podcast", cum a ajuns la Oneşti când nu avea nici 10 ani. Halterofila a descris cum s-a apucat de sportul la care, acum, excelează şi cât de greu i-a fost la început.

"Era între handbal şi gimnastică. Eu voiam gimnastică, nu handbal ...

Eu credeam că fac gimnastică, sportul nostru de dimineaţă la şcoală era gimnastica. Două ore făceam gimnastică, de dimineaţa de la opt până la zece, şcoală şi după, de la trei până la cinci, făceam haltere. Dar nu făceam haltere cu bara. Noi am avut, un an, doar pregătire fizică, alergam tot cu gimnastele, făceam sărituri, abdomene. De unde să ştii, dacă eu nu am intrat în sala de haltere.

La Oneşti este la un club locul în care trebuie să stai. La 9 ani (n.r. s-a apucat de haltere). O perioadă doar părinţii mă duceau şi mă aduceau, că nu ştiam drumul cu trenul. Mergeam spre 10 (n.r. când a fost lăsată să meargă cu trenul singură).

Îmi explicau cum arată gara unde trebuie să ajung. Am stat numai la geam să mă uit când apare imaginea aia. M-am dus, nu ştiu cum am ajuns, eram în faţa CSM-ului Oneşti, dar eram întoarsă cu spatele şi am început să plâng, că eu nu găsesc unde trebuie să ajung şi eu eram în faţa lui şi am întrebat oamenii.

În prima săptămână mi-a fost greu că începeam să plâng că vreau acasă, micuţă, aveam o poşetuţă de oje. Fetele de la haltere erau mari, erau făcute, înalte, eu eram micuţă. Îmi era frică", a povestit Mihaela Cambei la "Un Podcast".