Cu puţin înainte de startul Cupei Mondiale, drepturile omului în Qatar reprezintă principala controversă legată de competiţie, statisticile umbrind promisiunile de grandoare ale organizatorilor. Numerele arată costul uman al turneului dar şi suferinţa muncitorilor migranţi, a femeilor şi a celor din comunitatea LGBTQ+ din ţară.
Gianni Infantino, preşedintele FIFA, vrea să ca echipele şi fanii să se concentreze doar pe fotbal. Mulţi vor asta. Dar impactul Cupei Mondiale nu ar trebui măsurat doar prin bilanţul sportiv al turneului, ci şi în realităţile vieţii oamenilor obişnuiţi. Acestea sunt doar câteva dintre numerele care pătează imaginea noilor stadioane strălucitoare din Qatar şi a Cupei Mondiale:
200 de miliarde de dolari
Suma pe care Qatar a cheltuit-o pentru pregătirea Cupei Mondiale, în comparaţie cu aproximativ 11 miliarde de dolari, bani cheltuiţi de Rusia în 2018.
0
Numărul de clauze sau condiţii despre drepturile omului privind protecţia muncii solicitate de FIFA autorităţilor din Qatar la acordarea găzduirii turneului final, în 2010.
3
Numărul oficial al muncitorilor care au murit în timpul pregătirilor pentru Cupa Mondială 2022, potrivit Qatarului şi preşedintelui FIFA. Nicholas McGeehan de la organizaţia de apărare a drepturilor omului Fair Square consideră acest număr o „încercare intenţionată de inducere în eroare”, deoarece s-a ţinut cont de proiecte care reprezintă doar 1% din construcţia din Qatar. Comitetul Suprem spune că alţi 36 de muncitori de pe şantierele stadioanelor au murit şi ei, dar din motive fără legătură cu munca – adică au murit după o zi de muncă din „cauze naturale”.
???
Numărul exact al muncitorilor migranţi care au murit ca urmare a neglijenţei la proiecte legate de Cupa Mondială. Numărul real nu va fi niciodată cunoscut. Potrivit Human Rights Watch, „autorităţile din Qatar nu au investigat cauzele morţii a mii de muncitori migranţi, multe decese fiind declarate ca având cauze naturale”. HRW a constatat şi că, în astfel de cazuri, familiile primesc rareori compensaţii, deoarece, în conformitate cu legislaţia muncii din Qatar, decesele care nu sunt considerate legate de muncă nu au dreptul la despăgubiri.
6.500
Muncitorii migranţi din India, Pakistan, Nepal, Bangladesh şi Sri Lanka despre care The Guardian scrie că au murit în Qatar în perioada 2010 - 2021.
200
Decesele muncitorilor nepalezi din cauza caniculei în Qatar, conform unui studiu din 2019 din revista Cardiology, care a găsit o corelaţie, concluzionând că „până la 200 din cele 571 de decese cardiovasculare (ale muncitorilor nepalezi) în perioada 2009-2017 ar fi putut fi prevenite” cu măsuri eficiente de protecţie împotriva caniculei. „Ştim că muncitorii sunt supuşi evaluărilor medicale înainte de a-şi părăsi ţările de origine şi la sosire”, spune Isobel Archer, de la Centrul de Resurse pentru Afaceri şi Drepturile Omului. „Sunt consideraţi a fi în formă şi sănătoşi, dar ştim că au existat multe, multe decese în rândul tinerilor care erau în formă şi sănătoşi”.
100.000
Numărul minim de muncitori migranţi despre care Amnesty International raportează că au fost exploataţi şi au suferit abuzuri din cauza legislaţiei muncii şi a accesului insuficient la justiţie în Qatar în ultimii 12 ani.
14-18
Orele de muncă pe zi pentru mulţi lucrători migranţi din Qatar, potrivit Amnesty. Un raport recent al Equidem a relatat multe poveşti similare, inclusiv despre un muncitor kenyan care a povestit că lucrează de peste doi ani 14 ore pe zi pe Stadionul Lusail fără să fie plătit pentru orele suplimentare.
