Discreţia este o calitate ce va fi mereu la modă. Considerată un apanaj al inteligenţei sau al bunului simţ este preţuită şi recomandată inclusiv de toate religiile lumii. Iar discreţia se bate la titlu în acest sezon şi în Superliga României.
Citește și

Parizerul de 40 de milioane de euro
Martie, 2024. Dan Şucu, într-o geacă de blugi şi cu o bască vişine pe cap, mânca pâine cu parizer, de pe capota unei maşini, într-o deplasare cu galeria. Arăta ca elevul premiant care s-a dus în excursie cu elevii ăia cu absenţe multe, ca să pară “cool” în ochii colegelor. Se chinuia să se adapteze, dar totul era forţat, nenatural şi chiar penibil.
Era momentul în care Dan Şucu încerca să se integreze în fotbal. Noul venit încerca să fie ceea ce nu este, de fapt. Ca un adolescent care vrea să pară rebel în faţă unui grup nou, pentru a-şi ascunde timiditatea. Dan Şucu s-a bălăcărit cu alţi patroni în presă, a schimbat antrenorii cum o fac toţi patronii din România, s-a implicat direct în transferuri şi a mâncat parizer cu suporterii, pe capota unei maşini. Rezultatul: 40 de milioane de euro investite şi zero calificări în cupele europene. Un bilanţ groaznic. Dar acesta a fost preţul plătit de omul de afaceri pentru a ieşi din “pubertatea” proprietarului unui club de fotbal.
Probabil consiliat greşit, Dan Şucu a vrut să fie ceeea ce nu este, încercând doar să copieze alţi patroni de pe la noi sau să devină prietenul suporterilor. Şi a eşuat, normal.
“Haina” care îi vine mult mai bine decât geca de blugi care mirosea a parizer ţinut în pungă
Astăzi asistăm la maturizarea Dan Şucu, în calitate de patron de fotbal. Un patron care se remarcă prin discreţie, iar această “haină” îi vine mult mai bine decât geca de blugi care mirosea a parizer ţinut în pungă. Patronul Rapidului apare rar în presă, aşa cum fac marii proprietari de cluburi din vest. Fără scandaluri, fără acuzaţii, fără păreri publice despre jucători sau antrenori.
Iar clubul funcţionează după chipul şi asemănarea proprietarului. Rapidul urcă discret către primul loc. Câte ştiri aţi văzut cu Costel Gâlcă, în ultimele zile? Puţine, pentru că el nu prea se ceartă cu nimeni, nu face cadouri scumpe jucătorilor, nu se laudă sau nu se plânge excesiv. Gâlcă antrenează, Şucu e patron, iar Rapidul joacă fotbal. Ce simplă este normalitatea! Abia acum Rapidul este o forţă. Urmărind doar cum se schimbă antrenorii la CFR sau cum decurge cursa lui Gigi Becali de urmărire a play-off-ului, nici nu ne-am dat seama cum Rapidul a egalat liderul. Şucu simte gustul de “fotbal şampanie” pentru că a uitat de parizer.
