Ovidiu Horşia (25 de ani), jucător legitimat la FCSB între 2017 şi 2023, a renunţat la fotbalul profesionist în urmă cu un an. Ultima oară a evoluat pentru ASA Tg.Mureş, dar accidentările l-au făcut să renunţe prematur la fotbal iar de-atunci viaţa lui s-a schimbat radical.
Citește și
"De jucat, sigur nu mai joc, nu mai am cum. Acum nu am niciun sprijin, nu prea mai sunt la televizor. Nu mă mai caută nimeni. Când am fost bun, mâncam şi pe gratis la restaurante, iar când eşti jos, nu te mai caută nimeni", spune Ovidiu Horşia, fotbalist care a decis să-şi încheie recent cariera de fotbalist profesionist în vara anului trecut.
Acum locuieşte la Ernei, un sat aflat la zece minute de Târgu Mureş. A renunţat la fotbal din cauza unor accidentări la genunchi care îl macină şi acum în viaţa de zi cu zi. "Încă risc să ajung la proteză. O alergare uşoară pot, dar două-trei ture, nu mai mult", povesteşte Horşia. Ironia sorţii - nu s-a accidentat pe teren!
"Problemele mele au început în 2021, când jucam la Gaz Metan fiind împrumutat de la FCSB. M-am accidentat în octombrie, pur şi simplu m-am trezit dimineaţa cu genunchiul blocat. Nu puteam să-l întind, în somn a fost totul, nu m-a lovit nimeni. În seara aceea ţin minte că aveam meci cu Dinamo.
De-atunci şi până în februarie am încercat să mă recuperez natural, fără operaţie. Apoi au început problemele financiare de la Gaz Metan, aveam 3-4 luni de neplată şi m-am întors la FCSB.
E vorba de o eroziune de cartilaj. A fost mai complicat. Am avut două operaţii, ambele au decurs cum trebuie, dar cartilajul nu se reface, el doar se degradează în timp. Poţi face operaţii să mai aline durerea, dar la mine n-a mers definitiv. Recuperarea a decurs bine, am mai jucat doi ani, dar apoi am fost nevoit să renunţ", a povestit fostul jucător care a adunat peste 100 de partide la nivelul primelor două ligi din România într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Prima Sport.
Horşia: "Am pierdut mulţi bani în fotbal, doar la Mediaş cam 55.000 de euro!"
Ultima oară la ASA Tg.Mureş, Ovidiu Horşia a bifat două prezenţe în această ediţie a eşalonului secund. În luna august, însă, a decis să pună stop carierei de jucător profesionist după ce problemele de sănătate îl împiedicase în ultimul an să evolueze la nivelul său obişnuit.
"În momentul ăsta nu fac nimic. N-am mai făcut nimic de prin iulie-august. Am încercat să-mi revin, să mai joc, dar nu am mai putut de genunchi. Am încercat cu injecţii, cu de toate, dar degeaba.
M-au mai chemat de la liga a treia, a patra, dar nu mai pot. Uneori mi-e greu şi să merg. Dacă eram sănătos, jucam cel puţin la liga a doua. Acum mă gândesc să urmez Facultatea de Sport de la Cluj, m-am gândit să o iau pe calea antrenoratului sau să fiu preparator fizic, tot în fotbal, asta am făcut toată viaţa.
E greu să găseşti o altă variantă, nici nu ştiu ce să fac, în primul rând. Acum mă gândesc poate mai mult la banii pierduţi din fotbal. Doar la Mediaş am pierdut cam 55.000 de euro din prime, salarii, la Ungheni cam 4-5.000 (de euro n.r.) tot aşa, din prime, salarii.
La toate echipele am pierdut, dar nu am făcut o socoteală totală. La Mediaş s-a pus falimentul, gata, nu prea mai puteam face. Am mers la FIFA, dar am recuperat ceva infim, nici un sfert. Mi-a fost greu să mă împac cu gândul că am muncit pentru banii ăia şi i-am pierdut. Mi-am rupt genunchii pentru echipa aia la propriu."
Momentul retragerii a fost cumplit, recunoaşte fotbalistul, care s-a confruntat chiar şi cu perioade marcate de anxietate de-atunci.
"De jucat, sigur nu mai joc, nu mai am cum. Acum nu am niciun sprijin, nu mai prea sunt la televizor. Nu mă mai caută nimeni. Când am fost bun, mâncam şi pe gratis la restaurante, iar când eşti jos, nu te mai caută nimeni. Asta e viaţa.
Nu învinovăţesc, dar poate că mă aşteptam la mai mult din partea unora. A fost chiar greu. Riscam, de fapt, încă risc să ajung la proteză. O alergare uşoară pot, dar două-trei ture, nu mai mult.
Nu e uşor, asta făceam de la şapte ani. Nici acum nu sunt OK 100%, să zic că mi-am revenit. Am avut nişte momente grele, nasoale, anxietăţi, au fost seri când adormeam plângând. Nu mă simţeam deloc bine. Asta am făcut de mic, din asta-mi câştigam pâinea. Cu un ochi râd pentru foştii colegi, dar cu altul plâng pentru situaţia mea, mai ales că avusesem un sezon bun, cu Poli Iaşi, în prima ligă. Adică cariera îmi începuse bine.", a continuat acesta.
"Nu era apă la antrenamente, la cazare abia aveam geam"
Cariera lui Ovidiu Horşia a intrat pe rampă ascendentă în sezonul 2019/2020, când a evoluat sub formă de împrumut la Poli Iaşi. În acea ediţie a reuşit 5 goluri şi 4 pase decisive în 34 de apariţii, după care a urmat debutul la FCSB. A mai jucat apoi pentru Gaz Metan, Unirea Constanţa, "U" Cluj, CSM Alexandria şi Unirea Ungheni.
"Dovada că prima operaţie a decurs bine este că după am revenit în prima ligă, m-a vrut Neagoe la "U" Cluj. Prima parte a fost bună acolo, apoi a venit domnul Sabău şi nu m-a mai băgat, dar nu mai puteam pleca pentru că bifasem deja două echipe, aşa că un retur întreg am stat degeaba. Apoi am mers la Alexandria, tot în Liga a 2-a. A fost cea mai nasoală experienţă din carieră.
Fără condiţii, fără nimic. Nu ştiam unde mă duc, e-adevărat. Aveam contract bun şi m-am dus să joc, dar...nu aveam apă la antrenament, vestiarele erau nasoale, la cazare abia aveam geam. Am stat şase luni şi apoi am mers la Ungheni, să pun umărul la promovare şi a fost bine până am promovat, apoi m-au fentat oamenii. Ne-au promis primă de promovare şi apoi, după ce am reuşit, nu ne mai băgau în seamă."
Transferul la FCSB şi impactul cu Bucureştiul
Horşia a ajuns în 2017 la FCSB, atunci când abia împlinise 17 ani. Era sub contract cu ACS Kinder când roş-albaştrii i-au făcut o ofertă şi l-au adus la Bucureşti.
"Mi-a prins bine perioada de la FCSB, erau mulţi jucători valoroşi acolo. În 2017 m-am dus, am prins vestiar greu, cu Alibec, Budescu, Teixeira. În primă fază făceam antrenamente cu prima echipă şi jucam în Liga a 3-a. Eram pe post cu Dennis Man, Florinel Coman, îmi era foarte greu să joc.
Pe mine nu cred că m-a furat Bucureştiul. Eu locuiam în bază la Berceni, plus că nu veneam pe un salariu de 10.000 de euro. Atunci poate ieşeam în oraş şi făceam nebunii. Eu am semnat pe 5 ani, nici nu ştiu pe câţi bani, aveam 17 ani, voiam doar să joc fotbal.
Cu domnul Gigi Becali am interacţionat de două-trei ori, mai venea pe la bază, ne vorbea, dădea mâna cu toţi, ne spunea una-alta, dar nu tare multe. Mi s-a părut un om OK, un om bun, care ajută mereu.", a încheiat jucătorul.
