Gigi Becali este unul dintre cei mai activi patroni din Superligă. Omul de afaceri se implică în alcătuirea echipei şi chiar face schimbări la clubul pe care îl patronează.
Mai mult decât atât, Becali nu se fereşte să îşi distrugă jucătorii în direct la TV şi face un adevărat show în prezenţa jurnaliştilor.
Citește și
Omul de afaceri nu ezită să spună ce gândeşte şi uneori le trimite semnale clare de atenţionare fotbaliştilor care nu s-au ridicat la aşteptările sale. Mulţi dintre ei ajung să nu mai joace şi, în final, pleacă, chiar dacă Becali pierde financiar, cum a fost şi în cazul lui Andrea Compagno.
Ilie Dumitrescu a antrenat-o pe FCSB în perioada august 2010 – octombrie 2010. Recent, fostul mare internaţional a fost întrebat dacă ar mai reveni la FCSB. El a recunoscut că acest lucru nu este posibil şi a dezvăluit cum a fost relaţia lui cu Becali.
”Nu, Gigi, am venit să te ajut!”
”(Mihai Morar: Dacă FCSB rămâne fără antrenor, ai mai merge vreodată la FCSB?) Nu, nu e cazul. Eu m-am dus să-l ajut, m-am dus fără niciun ban la… se numea Steaua atunci, actuala FCSB.
M-a chemat, ‘cât vrei, ce vrei?’, ‘Nu, Gigi, am venit să te ajut’. Dacă crezi că contează foarte mult pentru tine să fac gestul ăsta, că vin să iau să antrenez fără niciun ban…
Am cheltuit mult mai mult la Steaua atunci decât să câştig, pentru că benzină, tot ce s-a întâmplat… (Şi nu ai decontat nici măcar benzina?) Nu, nu, nimic, absolut nimic.
Şi n-a contat foarte mult că eu m-am dus să-l ajut gratis. Pusesem, într-adevăr, un bonus dacă câştigam campionatul, mi se părea normal şi ăsta şi era obiectivul lor.
Şi i-am spus dacă poate să nu vorbească, să nu… chestii d-astea simple. Ceea ce constat după ani de zile că eu n-aveam cum să… el n-are cum să nu iasă să vorbească. Mai bine i-aş fi cerut 500.000 de euro pe an, că mi-i dădea. Adică mai repede accepta să-mi plătească un salariu mare decât să nu spună echipa înainte de meci.
Şi am plecat, am plecat de pe primul loc”, a povestit Ilie Dumitrescu, fostul jucător al Stelei, în podcastul lui Mihai Morar.
