În ultimele trei sezoane de NCAA a reuşit mereu o echipă cap de serie 15 să ajungă cel puţin în Sweet Sixteen. Ceea ce acum pare o normalitate era cu totul diferit în urmă cu 10 ani. Până în 2021, atunci când Oral Roberts a început această tradiţie, o singură echipă cap de serie 15 ajunsese în această fază a ligii de baschet americane la nivel de colegiu. Este vorba de Florida Gulf Coast University.
Aflată în Divizia Regională Sudică, FGCU a trecut în prima rundă de Georgetown (cap de serie 2) cu scorul de 78-68. A doua victimă a fost San Diego State (cap de serie 7). După ce au câştigat cu scorul de 81-71, jucătorii de la FGCU au scris istorie. Performanţa a fost denumită "Cinderella Run" de presa sportivă americană. Aventura istorică s-a încheiat după meciul următor, Florida Gators reuşind să se impună cu scorul de 62-50 în faţa "cenuşaresei".
Citește și
Un jucător de bază în echipa care a scris istorie a fost Sherwood Brown, un cunoscut al fanilor de baschet din România. După ce a terminat colegiul, "Woody" şi-a început cariera profesionistă în NBA G-League, unde a jucat pentru Maine Red Claws, sora mai mică a celebrei echipe Boston Celtics.
În România a ajuns în 2018 şi a evoluat timp de trei sezoane pentru BC SCM Timişoara. A acumulat, în Liga Naţională, 74 de apariţii şi a avut o medie de 12.8 puncte pe meci. De asemenea, a jucat în alte 13 meciuri în Cupa României pentru bănăţeni. Jucătorul în vârstă de 31 de ani a părăsit România în 2021 şi a semnat cu echipa finlandeză Lahti. A revenit în România în a doua parte a sezonului 2021-2022 şi a evoluat din nou la echipa din Timişoara până la finalul sezonului.
Sherwood a jucat în acest sezon pentru CD Povoa din prima ligă portugheză şi a fost de acord să ne acorde un interviu în care a vorbit despre reuşitele de pe terenul de baschet şi nu numai.
Prima Sport: Cum ai început să joci baschet?
Sherwood Brown: Prima dată am început să joc doar de distracţie, iar competitiv abia la 15 ani. Am început să joc după ce mi-am făcut prieteni în cadrul YMCA.
P.S.: Când te-ai decis că vrei să devi jucător profesionist?
S.B.: În facultate, atunci când eram în al treilea an.
P.S.: Să vorbim puţin despre experienţa din NCAA. Ceea ce tu şi coechipierii tăi aţi reuşit a fost extraordinar. Cât de mari erau speranţele înaintea turneului şi cum ai trăit experienţa?
S.B.: De obicei aşteptările, din exterior, pentru o echipă cap de serie 15, nu sunt foarte mari. Totuşi, noi am avut aşteptări foarte mari. Am jucat de-a lungul sezonului împotriva unor echipe foarte bune şi am câştigat de câteva ori împotriva lor. Deci am avut multă încredere în noi.
P.S.: După colegiu ai jucat în NBA G-League. În liceu, colegiu şi G-League ai întâlnit mulţi foşti şi actuali jucători din NBA. Ai putea să numeşti câţiva şi să îmi spui cât de greu a fost să joci împotriva lor?
S.B.: Cei mai buni jucători i-am întâlnit în liceu. Am jucat împotriva lui John Wall şi Austin Rivers, doi jucători din NBA pe care îi cunoaşte multă lume. De asemenea, am jucat împotriva lui Terrence Ross. În colegiu l-am avut în faţă pe Torrey Craig de la Phoenix Suns şi am găsit premiul de jucătorul anului în detrimentul lui. În G-League am jucat contra Rudy Gobert. Am întâlnit o grămadă de alţi jucători foarte buni care poate nu au un nume atât de sonor ca al acestora.
P.S.: Unde şi cum a fost prima ta experienţă în afara Statelor Unite?
S.B.: Prima experienţă departe de casă a fost în Israel. A fost frumos în Israel, dar a fost prima dată când am fost singur departe de casă. Am îmbrăţişat această şansă. Îmi place să experimenteze diferite culturi, acesta fiind unul din lucrurile pe care le apreciez cel mai mult când vine vorba de carieră mea.
P.S.: Ai ajuns pentru prima dată în România în 2018, ai stat pentru trei sezoane, iar în 2022 te-ai întors pentru o scurtă perioadă. Ambele dăţi ai jucat în Timişoara. Cum a fost această experienţă pentru tine?
S.B.: Timişoara este locul unde am jucat pentru cele mai multe sezoane. Am dezvoltat prieteni pe viaţă pe teren şi în afara lui. Acest lucru cred că arată cât de extraordinară a fost experienţa. O grămadă de jucători vin şi joacă în România pentru multe sezoane.
P.S.: Spune-mi despre stilul de joc de aici. Baschetul european este diferit faţă de cel din America.
S.B.: Stilul de joc de aici nu este la fel de spectaculos de jucat sau privit în comparaţie cu NBA-ul, dar este mult mai tehnic. Echipele se bazează mai degrabă pe capacitatea antrenorului în detrimentul calităţii jucătorilor. Evident că cel mai bun scenariu este să le ai pe ambele, dar nu prea este cazul.
P.S.: Ai jucat pentru o sumedenie de echipe. Spune-mi puţin despre ţările unde ai jucat. De asemenea, care a fost cea mai faină experienţă pentru tine?
S.B.: Am jucat pentru multe echipe. În afară de G-League am jucat în Israel, Mexic, Germania, Liban, Qatar, Arabia Saudită, România, Finlanda, Canada şi Portugalia. Peste tot am găsit un anumit lucru foarte frumos, deci îmi este greu să spun care a fost cea mai faină experienţă, dar pot spune că experienţa din România este una din ele.
P.S.: Pe când jucai în Finlanda ai avut un accident rutier grav. Poţi să îmi descri ce s-a întâmplat?
S.B.: În Finlanda am fost implicat într-un accident rutier care m-a ţinut pe bară pentru trei luni. Doctorul mi-a spus că nu voi putea juca pentru restul sezonului, dar am fost determinat să ajung înapoi pe teren cât mai repede, lucru care s-a şi întâmplat. Accidentul a avut loc în octombrie, iar în ianuarie eram pregătit să joc.
P.S.: Ţi-a fost teamă că nu vei mai putea juca baschet vreodată? Care a fost reacţia ta când ai realizat ce s-a întâmplat?
S.B.: Nu mi-a fost teamă că nu voi mai putea juca. Acest accident mi-a dovedit cât de puternic sunt ca persoană. Dacă pot scăpa din aşa ceva, nimic nu mă poate opri!
P.S.: Ştii deja pentru ce echipa vei juca sezonul viitor?
S.B.: Este prea devreme să ştiu unde voi juca în următorul sezon. Sunt ceva echipe care şi-au manifestat deja interesul.
P.S.: Te gândeşti să joci din nou în România daca vei avea şansa?
S.B.: Mi-a plăcut mult să joc în România. Chiar dacă îmi place să mă duc în locuri noi, sunt mereu deschis la posibilitatea de a mă întoarce inapoi. Mi-ar plăcea să mă retrag în România!
P.S.: Cum te pregăteşti înaintea unui meci?
S.B.: De obicei am o rutină prin care trec. Mă antreneze pentru a avea corpul puternic, iar după aceea am o masă în funcţie de când e meciul. Dacă e seara, am un prânz bun. Dacă e după masa atunci am un mic dejun, după mă antrenez şi înainte de meci am o gustare.
P.S.: Ai deja un plan pentru când te vei retrage?
S.B.: După ce mă retrag vreau să am propriul meu business. Sunt în procesul de a începe unul chiar înainte de a mă retrage.
P.S.: Cine este idolul tău în viaţă? Dar în baschet?
S.B.: Idolul meu este Kobe Bryant.
P.S.: Ai putea să transmiţi un mesaj copiilor al căror vis este să devină jucători profesionişti?
S.B.: Le-aş transmite că deşi este bine să începi devreme, nu este niciodată prea târziu câtă vreme eşti dispus să te antrenezi extra.
Articol scris de Tudor Moisa
