Septimiu Câmpeanu (68 de ani), cunoscut publicului larg ca Tim Câmpeanu, este unul dintre jucătorii care se confundă cu istoria Universităţii Cluj.
Citește și
Stabilit în Germania, acolo unde locuieşte încă din 1988, Tim Câmpeanu s-a întors în România pentru o scurtă perioadă. Sâmbătă, el va participa la un meci caritabil disputat la Cluj, eveniment la care vor lua parte mai mulţi foşti jucători ai "şepcilor roşii" şi va rămâne aici până după finala Cupei României dintre "U" Cluj şi Universitatea Craiova.
"Mai devreme am ajuns la Cluj, am fost pe drum astăzi (vineri). Avem un meci caritabil pentru copiii bolnavi şi, desigur, o să fiu şi la meciul lui "U" Cluj cu Rapid. Întotdeauna e emoţionantă revederea cu România, mai ales când ajung la Cluj şi sunt în stadion. Deşi stadionul nu mai e acela pe care îl ştiu eu, a rămas spiritul", a declarat fostul jucător al Universităţii într-un interviu în exclusivitate pentru Prima Sport.
"Amintirile de la «U» mă fac să trăiesc"
După aproape patru decenii departe de casă, Câmpeanu resimte şi acum dorul de ţara natală. Nu locul îi lipseşte cel mai mult, însă, ci echipa pentru care a disputat peste 200 de meciuri de-a lungul carierei.
"Fotbalul de la "U" îmi lipseşte cel mai tare! Aici am jucat fotbalul cu inima, totul mă atrage când văd echipa cum se antrenează sau când merg în parcul Babeş să îi văd. Aici am petrecut cele mai frumoase momente din viaţă, nu doar din fotbal şi mă atrage total. Plus că mă întâlnesc cu foşti colegi pe care nu i-am mai văzut de 30 de ani. Trăim momentele vechi, trăim din amintiri deşi nu prea e bine să trăieşti aşa.
Dacă stau să mă gândesc bine, "U" Cluj pentru mine înseamnă cele mai frumoase amintiri, totul e legat de "U" începând de la prima zi de antrenament până la ultimul meci. "U" Cluj e totul pentru mine! Au mai fost echipe unde am jucat sau antrenat ulterior, dar "U" rămâne echipa mea de inimă şi aici am amintirile care mă fac să trăiesc", a spus, emoţionat, Tim Câmpeanu.
La peste 50 de ani de la debutul în alb-negru, fostul internaţional român a vorbit despre lupta acerbă în care este implicată echipa de pe malul Someşului. "U" este aproape atât de Cupa României, cât şi de trofeul Superligii, traversând cel mai bun sezon din istoria clubului.
"«Nu trebuie să câştigaţi, ci să jucaţi ce ştiţi»"
"Mi se face pielea de găină doar când mă gândesc că ar putea fi şi campioană şi ar putea câştiga şi Cupa. Teoretic, e posibil amândouă, se poate întâmpla orice. Ar fi ceva istoric, ceva greu de imaginat. Sper ca echipa să nu se teamă de finalul de sezon şi să aibă şanse până în ultima etapă la titlu.
Obiectivul nu a fost Cupa şi campionatul, eu cred că au un avantaj faţă de Craiova. CFR rămâne periculoasă şi ar putea încurca cărţile. Pe Craiova o văd cea mai solidă echipă din campionat.
Am nn mesaj către jucători: să nu rămână copleşiţi de ceea ce pot să realizeze. Să joace mai departe fără emoţii, fără acel «trebuie să câştigăm». Nu trebuie, trebuie să jucaţi fotbalul pe care-l ştiţi!"
Apropiat al lui Ioan Ovidiu Sabău, Câmpeanu crede că instalarea lui Cristiano Bergodi pe banca tehnică a echipei a fost o decizie inspirată. Totuşi, în viziunea sa antrenorul ideal rămâne "Moţul", cel care a salvat echipa de la retrogradare în urmă cu trei ani, a calificat-o în finala Cupei în acel an şi a readus-o pe "U" în cupele europene după jumătate de veac.
"Cu Neluţu am mai vorbit o dată după ce şi-a dat demisia. Am regretat plecarea sa pentru că el a pus bazele echipei, inclusiv ce a făcut anul trecut a fost o performanţă şi inclusiv datorită muncii lui sunt şi rezultatele de acum. Bergodi a ştiut cum să preia echipa, ce jucători să aducă, dar pe bazele muncii lui Neluţu Sabău.
Începutul sezonului a fost dificil, poate şi Neluţu a fost mai obosit, un antrenor se consumă enorm, dar "U" a făcut o alegere fantastică cu Bergodi. Se pliază foarte bine acum la "U", dar am spus mereu: persoana cea mai potrivită ar fi Neluţu Sabău, chiar dacă succesul de acum e şi al lui Bergodi", a încheiat Tim Câmpeanu.
Sursa foto 1: FC Universitatea Cluj/ Sursa foto 2: FC Universitatea Cluj/ Sursa foto 3: Dan Bodea
