Fosta mare atletă Violeta Beclea-Szekely, 55 de ani, le-a spus telespectatorilor Look Plus o poveste de viaţă cu adevărat emoţionantă. Joi, în direct la emisiunea Geaninei Iacob, Look Sport LIVE, medaliata cu argint de la Jocurile Olimpice de la Sydney 2000 a povestit cu lux de amănunte chinul prin care a trebuit să treacă, pe vremea Securităţii, pentru a merge la o competiţie la Istanbul.
A fost, practic, naşterea a ceea ce Gheorghe Şimon, omul providenţial pentru drumul Violetei în atletism, numea "Căprioara Carpaţilor". Iar totul a început brusc, cu o anonimă semnată, în care Securitatea era înştiinţată că, în cazul în care va fi lăsată să iasă din România, tânăra Violeta va rămâne în afara ţării. Momentele grele, frustrarea şi gândurile nefaste au năvălit, dar rezolvarea a purtat numele lui Gheorghe Şimon, socrul lui Ioan Andone. Ce a urmat? O competiţie câştigată la Istanbul, dar şi o carieră fulminantă, încununată cu medalia de argint obţinută la Jocurile Olimpice de la Sydney 2000 în proba de 1.500 de metri.
Citește și
Începutul: o scrisoare anonimă poate frâna un drum
Ca orice amintire rămasă adând într-un sectar al minţii, scoaterea la suprafaţă nu e uşoară. Dar actualul director de marketing de la COSR se deschide publicului Look Plus: "Am o poveste impresionantă, care nu a fost spusă în spaţiul public, e prima dată când vorbesc despre ea într-un studio TV. Pe mulţi impresionează acest subiect, pentru că poţi identifica foarte multă tenacitate şi perseverenţă într-un om firav, aşa cum eram eu. Ajunsesem la suprasaturaţie, am spus că trebuie să renunţ la sportul de performanţă dacă nici acum nu se întâmplă ce trebuie să se întâmple.
Un an şi jumătate Securitatea nu mi-a dat viză de ieşire din ţară. Poate generaţiile actuale nu ştiu, dar generaţia mea ştie. Ca să pleci în străinătate la momentul respectiv, trebuia să ai avizul Securităţii, care crea imaginea unui cetăţean de bună credinţă, care pleacă şi se întoarce în ţară. Mie, personal, mi s-a tras de la o anonimă semnată, care a dat foarte multă greutate acelui conţinut de pe hârtie. Securitatea a considerat, un an şi ceva au durat cercetările lor, să nu-mi dea drumul să plec", începe povestea Violetei.
Frustrarea şi demersurile mamei
"Apoi, am avut un an şi jumătate când concuram doar la nivel naţional. Câştigam ce aveam de câştigat, încercam să intru în orice competiţie doar pentru a forţa Securitatea să-mi dea viză. Ultima tentativă a fost în competiţia de cross. Eu, care eram om de pistă, cu picioare şi glezne subţiri, am forţat puţin şi selecţia pentru cross-ul balcanic. Am venit pe locul patru, am prins echipa, urma să mi se dea viză. Anterior acestui punct decisiv pentru mine au fost demersurile mamei mele, care a văzut cât de mult munceam. În iarna anului 1987 a venit la Băile Felix, a văzut că mă antrenam în ger, în frig. S-a dus singură la Securitatea de la Suceava să-mi susţină cauza. Fără sorţi de izbândă. I-au spus că nu-şi cunoaşte copilul, că voi rămâne afară", continuă lin fosta atletă.
Când un om poate schimba o carieră
"Am mers personal în audienţă, cred că era şeful Miliţiei pe Suceava, la momentul respectiv nu am ştiut cine este. M-am dus în audienţă la domnul Gheorghe Şimon, fie-i ţărâna uşoară, pentru că-i datorez cariera mea. Dacă nu intervenea, Violeta Beclea rămânea un talent care murea în speranţă.
M-am dus în audienţă, am început să povestim. Era cunoscător de sport, după câţiva ani am aflat că era socrul lui Ioan Andone. Mi-a spus că va semna pentru mine şi că voi pleca la Istanbul, unde era cross-ul balcanic. Mi-a spus că există o anonimă diferită de altele, aceasta era semnată şi dădea greutate conţinutului ei. Şi că în momentul în care mă întorc, la un pahar de whiskey, îmi va spune şi cine a fost acea persoană. Am plecat la Instabul foarte motivată, înainte de cursa de cross, care era de 4.500 de metri pe un teren variat, s-a făcut şedinţă cu Secretarul General Paraschivescu, discutam pe fiecare junioare în parte. Eu eram practic rezervă, pentru că m-am calificat a patra. Mi-a zis "Violeta, ştim că nu eşti om de cross, e important să termin cursa pentru a ajuta echipa". Norocul, şansa, destinul şi munca mea, poate şi răutatea şi îndârjirea acumulată pe parcursul acelui an şi jumătate m-a adus campioană balcanică, surprinzător pentru toată lumea. Am cumpărat acea sticlă de whiskey, m-am dus la domnul Şimon. Era foarte fericit, mizase cu postul dumnealui, nu era simplu să girezi pentru cineva, risca să fii dat afară din secţie. Şi acum îi aud cuvintele: "Violeta, din momentul ăsta nimeni nu-ţi mai poate face nimic. Concentrează-te pe cariera ta, tot ce spun este că e cineva din anturajul tău". Din momentul ăla mi-am văzut de carieră, am ajuns la Sydney 2000", e finalul fericit al poveştii.
Peste ani şi ani, curiozitatea nu învinge
Nici acum, ajunsă la 55 de ani, Violeta Beclea-Szekely nu vrea să ştie cine a fost "omul din anturajul ei" care-i putea curma cariera. Dar ştie că nu ar fi reuşit fără Gheorghe Şimon: "Nu am aflat între timp, am avut momente de luptă cu mine, însă niciodată nu am finalizat. Aş putea să-mi iau dosarul, însă nu vreau să trăiesc dezamăgiri majore şi, dacă acest moment e mai mult decât prăfuit, parcă nu mi-aş dori să trăiesc momentele acelea care nu au fost deloc fericite.
Întâmplător sau nu, biroul domnului Şimon era cu vedere spre stadion. Miliţia Suceava avea birourile aproape de Stadionul Areni. Justificarea domniei lui era că mă vedea în fiecare zi, dimineaţa şi după-amiaza, în viziunea domniei lui erau Căprioara Carpaţilor. Exprimarea a fost că nu a dorit să întrerupă o ascensiune a Căprioarei Carpaţilor, acela a fost motivul pentru care a semnat atunci pentru mine. Nu multă lume ar fi făcut asta, la momentul respectiv vicepreşedintele Federaţiei de Atletism era domnul George Copos, care nu a dorit să intervină".
