Antrenorul Mircea Lucescu, fostul selecţioner al echipei naţionale a României, a fost condus vineri pe ultimul drum. La eveniment au participat sute de oameni, membri ai familiei, rude, prieteni şi apropiaţi.
Citește și
Slujba de înmormântare a avut loc la Biserica „Sf. Elefterie” – Nou din Capitală şi a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, împreună cu un sobor de preoţi.
Potrivit basilica.ro, Răzvan Lucescu a rostit un discurs emoţionant la căpătâiul tatălui său: „A fost tatăl meu şi va rămâne tatăl meu. A iubit România din toţi rărunchii lui”.
„S-a născut într-o familie foarte săracă, într-o cocioabă. S-a educat şi a încercat să educe. A fost un luptător, s-a luptat, a învins, a pierdut, a fost fericit, a fost mâhnit, a trecut prin toate situaţiile posibile şi imposibile pe care le poate oferi viaţa”.
„Sper din toată inima ca el, în acest moment, undeva deasupra noastră, să stea, să zâmbească, şi să spună: A meritat absolut totul, sunt satisfăcut. Şi eu, ca fiu al lui, îmi doresc ca el să fie fericit pentru tot ceea ce a obţinut!”, a adăugat Răzvan Lucescu.
”Cel mai mare dintre noi, românii”
Şi George Copos a adresat câteva cuvinte despre ceea ce a însemnat colaboratorul său de la Rapid.
„Mircea Lucescu nu a fost doar cel mai mare dintre noi, românii. A fost un român universal, un om strălucit, un ambasador al României”.
Fostul finanţator al clubului Rapid a amintit originile modeste ale marelui antrenor român şi dedicarea totală pentru fotbal: „A fost copilul care s-a ridicat de jos. El provenind dintr-o familie numeroasă unde a trebuit să împartă totul”.
„Nu ştiu dacă există un final pentru un om, dar cred cu tărie că Mircea Lucescu a sfârşit exact aşa cum şi-ar fi dorit, în slujba fotbalului, până la capăt. A plecat dintre noi, implicat, activ, visând la următorul proiect”, a spus şi preşedintele FRF, Răzvan Burleanu.
După ceremonie, sicriul cu trupul neînsufleţit al fostului selecţioner a fost purtat pe umeri de Garda de onoare a Jandarmeriei Române, fiind întâmpinat cu onoruri militare la ieşirea din biserică. A fost dus apoi la locul de veci din Cimitirul Bellu.
