Să vii după Mircea Cojocaru nu e o misiune uşoară. După trei meciuri de campionat, antrenorul lui „U” a înlănţuit trei victorii, a strâns un golaveraj de 11-0 şi a urcat pe podium într-un mod cât se poate de triumfal. În ritmul acesta, Bogdan Lobonţ se va vedea nevoit să păstreze linia impusă din ianuarie încolo, când va prelua ştafeta. Fostului mare portar i se aruncă o mănuşă grea. Prima din cariera de „principal”.
La prima vedere, nimeni nu schimbă ceva ce funcţionează. La a doua vedere, aflăm că nu se modifică nimic în rău. Mircea Cojocaru îşi va relua munca de o viaţă şi sub mandatul „Pisicii”, pentru simplul fapt că, înainte de toate, nu-şi mai doreşte această postură centrală. Până atunci, maestrul silenţios şi modest de pe banca Universităţii Cluj îşi va continua urcuşul şi, de Crăciun, le va lăsa suporterilor „Şepcilor roşii” un motiv de speranţă sub pom.
Spalletti, Ranieri, Montella, Luis Enrique, Zeman, Rudi Garcia, Di Francesco. Numele înşirate reprezintă o parte dintre antrenorii cu care a lucrat Bogdan Lobonţ la AS Roma. Timp de multe sezoane, în niciun moment, românul nostru n-a fost găsit inutil de aceşti corifei ai jocului. Într-un mediu atât de concurenţial şi într-o cultură italiană atât de maniacă în privinţa amănuntelor, nimeni nu taie frunze la câini cu leafa la zi, taman în Cetatea Eternă.
Citește și
Germenii implicării lui Lobonţ în activitatea de antrenor au apărut în această perioadă, una în care fostul goalkeeper a furat meserie, a realizat o muncă specifică cu portarii şi a devenit unul dintre acei „secunzi” dintre jucători, un soi de lider existent în orice vestiar serios. Apoi, a fost soliciat pentru a face parte din echipa tehnică condusă de genialul Monchi, o activitate mai comodă de scrutare a pieţelor străine în căutarea de noi promisiuni. Finalmente, o îndeletnicire pe care fostul internaţional o va întrerupe în detrimentul celei mai grele meserii din fotbal, cea din banca suferinţei.
Dar Bogdan Lobonţ, portarul etern răguşit de la cât şi-a ordonat apărătorii din faţa sa, vrea să-şi transpună viziunea şi idealurile dobândinte la cel mai înalt nivel în cabina Universităţii Cluj. Conducătorii lui „U” i-au oferit o şansă. Aşa cum Lucescu, prin 1997, a asezat între buturile Rapidului un puşti venit din Hunedoara sau aşa cum, în 2009, ajuns la Trigoria pentru a se recupera după o accidentare gravă la genunchi, tânărul, devenit celebru între timp, avea să rămână acolo aproape un deceniu, până în clipa retragerii.
O poveste de succes e mai frumoasă când nimeni nu-i poate bănui finalul, când începutul naşte multe întrebări, controverse sau dileme. Până vom descoperi împreună ce urmează, am o vagă bănuială că Lobonţ ştie deja şi ce-a mâncat Goga astăzi sau ce exerciţii a comandat profesorul Cojocaru la antrenamente. Meticulozitatea italiană e contagioasă când esti nebun după fotbal.
Cristian Aszalos
