Probabil că unii dintre suporterii echipei naţionale U21 sunt supăraţi că România s-a chinuit atât de mult cu reprezentativa de tineret a Ungariei, deşi a evoluat din minutul 42 cu un om în plus. Este un punct de vedere respectabil, dar pe mine mă interesează altceva în momentul de faţă.
Deşi am fost neîndreptăţiţi în cel mai mizerabil mod cu putinţă de un arbitraj execrabil, posibil şi din cauza deciziei aberante de a elimina VAR pentru a limita răspândirea coronavirusului, de data aceasta nu am mai fost victime. Şi nu pentru că am fost buni. Când am dominat steril, când ne-am întrecut în ratări ireale.
Nu am mai fost victime pentru că am avut spirit de luptă. Nu ne-am dat bătuţi când nu ni s-a acordat penalty, nici când Haruţ a fost faultat la golul Ungariei. Nici la deciziile cu dublu standard ale arbitrului la faulturi. Nici când ne-am dat cu stângul în dreptul din poziţie de gol sau când am dat cu capul din patru metri pe lângă. Nici măcar când portarul maghiarilor a fost la post sau când păream blestemaţi să nu marcăm, atunci când trăgeam de Sisif la poartă.
Am avut şi puţină şansă, când Andrei Vlad a avut o intervenţie de trei puncte în prelungiri. Merită felicitat, însă şutul imparabil până la urmă nu este scos nici de Manuel Neuer.
Ideea la care vreau să ajung este că poate ar fi bine să învăţăm să ne bucurăm cu ce avem, când chiar avem ceva, în cazul de faţă atitudinea ”tricolorilor mici”. Care chiar dacă au evoluat sub aşteptări în multe momente din joc, iar Adrian Mutu va avea destule de corectat până la meciul cu Germania U21, au arătat că au inimă. Iar asta le-a adus trei puncte şi premisele favorabile pentru a prinde un loc în sferturile CE.
Am să închei cu un exerciţiu de imaginaţie şi o întrebare destul de retorică. Voi, cei mai critici dintre noi, credeţi că echipa naţională de seniori ar fi bătut reprezentativa Ungariei, chiar şi cu un om în plus, dar cu penalty neacordat şi fault la golul primit? Dacă aveţi astfel de opinii, cu cel mai sincer respect, vă recomand să nu jucaţi la pariuri, că s-ar putea să simţiţi dezamăgiri mai mari decât simt acum vecinii noştri microbişti de la graniţa de Vest. Dacă bănuiţi ceea ce cred şi eu, poate le veţi acorda mai mult respect copiilor acestora care ne ţin în lumea bună a fotbalului, fie şi la nivelul lor Under 21. Dacă nu, facem ce ştim cel mai bine. Mergem mai departe! Doar că viaţa ne va aminti din nou unul dintre proverbele noastre de căpătâi. Şi anume, că ”nemulţumitului i se ia darul”!
