Este uşor să ne imaginăm cum a decurs noaptea în care s-a făcut transferul lui Daniel Bîrligea. Zeci de telefoane în triunghiul devenit “amoros” Becali - Varga - Şucu. Oferte, calcule, promisiuni, rugăminţi, negocieri. Un soi de “Wall Street” al anilor ‘80-‘90, varianta românescă. Bine pentru Superliga României, că se mai oferă bani pe jucători şi există acţiune şi pe piaţa transferurilor de la noi. Dar ce căuta Dan Şucu în această operaţiune semi secretă, desfăşurată în miez de noapte?
Înşelarea aşteptărilor
Când a apărut în fotbal, Dan Şucu era văzut ca un “Mesia” al fotbalului nostru. Era salvatorul, omul care avea să le arate românilor calea către performanţă şi să instaureze un nou model de conducere a unui club. Un model profesionist, un model al viitorului şi al normalităţii din vestul Europei. Cel care a preluat Rapidul s-a prezentat cu un discurs pentru care ai plăti bilet de intrare, dacă s-ar ţine în cadrul unei conferinţe despre management în fotbal. Un om de afaceri de mare succes, fără un trecut sumbru sau neclar, dispus să investească într-un club din România. Toţi erau daţi pe spate când vorbea despre delegarea sarcinilor şi încrederea în profesionişti. Ori despre atitudinea antreprenorială corectă şi despre exemplul greşit al lui Gigi Becali de a conduce un club de fotbal.
Ce căuta Şucu pe “terenul” lui Becali?
Doar că, după numai doi ani, Dan Şucu s-a trezit tocmai în luptă directă cu Gigi Becali, acţionând exact ca Gigi Becali. Cum s-a întâmplat asta? Cum a ajuns finanţatorul de la FCSB să-i dea lecţii de moralitate şi să spună că “Şucu are principii urâte”?
Nu e de mirare că a pierdut negocierile pentru Bîrligea. Acesta este “terenul” lui Gigi Becali, un negustor prin excelenţă. Genul de finanţator care face transferuri, pune antrenori şi face schimbări la pauză. Exact antiteza finanţatorului în care poza Dan Şucu, când a preluat Rapidul. “Terenul” lui Şucu este cel cu şedinţe între departamente, cu rapoarte, evaluări şi previziuni sau cu expertize ale unor profesionişti.
Unde era departamentul de scouting?
Dacă ar fi rămas în “terenul” lui, Dan Şucu ar fi avut un departament de scouting care să-i propună mai multe variante de atacanţi, de până în 2 milioane de euro, din toată lumea. Iar Marius Şumudică şi Viorel Moldovan, culmea chiar doi foşti atacanţi, l-ar fi ales pe cel mai potrivit. Aşa, a ales să se dueleze în oferte cu Gigi Becali, pe un atacant ales în stilul Becali, încălcându-şi principiile care i-au adus atâta simpatie. S-a ales doar cu o noapte pierdută şi cu dezamăgirea celor care credeau într-o schimbare.
