Citește și
Ilie Năstase împlineşte, duminică, 80 de ani. Dincolo de numerele care definesc o carieră de succes, trofee, finale disputate, meciuri câştigate şi pierdute, Ilie Năstase reprezintă omul-spectacol, care a adus pe terenul de tenis atât momente de joc de înaltă ţinută, cât şi gesturi şi giumbuşlucuri, care au provocat reacţii pline de entuziasm în rândul spectatorilor.
Pe teren, Ilie Năstase a fost şi este încă un saltimbanc care nu a neglijat performanţa sportivă. Supranumit "Bufonul din Bucureşti" sau "Prinţul clovn", "Nasty" nu a lăsat la o parte scopul pentru care s-a apucat de tenis, acela de a obţine succese, de a câştiga turnee, de a fi "numărul 1 mondial". Numai că unui asemenea talent i s-a părut că tenisul este un joc prea conservator şi poate plictistor uneori, astfel că trebuia "condimentat" un pic, pentru a-l face mai atractiv.
"Niciun jucător în istorie nu a fost mai înzestrat şi mai fascinant ca «Bufonul din Bucureşti» Ilie Năstase, cunoscut atât pentru magia pe care o făcea cu racheta, cât şi pentru comportamentul său bizar, chiar criticabil. A fost un comediant inegalabil, amuzând spectatorii cu poznele şi cu mimica lui, dar şi înfuriându-i cu stângăciile şi cu ieşirile sale. În ciuda unui sistem nervos fragil şi a unui temperament dezordonat, Năstase putea face orice, iar când era concentrat devenea un artist care crea cu mare originalitate şi stil", este caracterizarea pe care Năstase o are pe site-ul oficial al ATP.
Nu puţine au fost momentele ce au făcut din Năstase un "bad boy" al tenisului, în opinia adversarilor şi oficialilor, dar un "showman" în ochii publicului.
În 1975, la Washington, Năstase şi-a scos pantoful şi l-a aruncat către un arbitru care strigase "greşeală de picior" când servea. Mimând că nu poate dezlega şireturile pentru a reîncălţa pantoful sport, adversarul său, Cliff Richey, s-a retras de pe teren. A revenit numai după ce l-a convins pe arbitru să-i acorde doar zece secunde lui Năstase pentru serviciu. Românul a refuzat şi a fost descalificat.
În 1974, în optimi, la Wimbledon, Ilie Năstase evolua împotriva americanului Dick Stockton. El a luat umbrela unui spectator şi s-a poziţionat la primire, cu umbrela într-o mână şi cu racheta în cealaltă.
"Nu am vrut să-i distrag atenţia lui Dick, cum au crezut unii. Am vrut să alung tensiunea. Credeam că va fi amuzant să joc câteva puncte cu umbrela în mână. A fost ceva spontan şi un clasic exemplu de < ok, am pierdut meciul, dar le-am oferit spectatorilor puţină distracţie> ", a explicat peste ani Năstase gestul său.
La ediţia din 1981 a turneului de la Roland Garros, Năstase a jucat în optimi cu americanul Terry Moor. La un moment dat, deranjat de ploaia care începuse să cadă pe arena centrală, Năstase a luat şapca unui arbitru de linie şi a vrut să servească având capul acoperit. A renunţat şi i-a aruncat şapca înapoi arbitrului, dar aceasta a căzut pe zgură şi s-a murdărit. Năstase a alergat, a ridicat-o, a scuturat-o de zgură şi apoi i-a returnat-o arbitrului, iar meciul a continuat.
Cel mai controversat moment al carierei
Poate cel mai controversat episod al carierei lui este meciul cu John McEnroe din turul al doilea al US Open, ediţia din 1979.
"Frank Hammond era arbitru de scaun", îşi aminteşte McEnroe, în autobiografia sa, despre acea partidă.
"Frank era cunoscut ca un arbitru capabil să controleze publicul şi pe jucători într-un meci dificil, dar în acea seară nu a avut nicio şansă. Nasty avea comportamentul lui cel mai urât. Trăgea de timp, se certa, îi înjura pe arbitri şi încerca să mă provoace. În mod remarcabil şi neobişnuit, m-am abţinut. În al treilea set, Frank şi-a pierdut calmul şi i-a dat lui Năstase un punct de penalizare. Publicul a decis atunci şi acolo că Frank nu mai putea face nimic bine. În al patrulea set, Nasty a contestat o altă decizie a unui arbitru de linie. S-a aşezat într-un scaun al unui arbitru de linie şi a refuzat să mai joace. Frank s-a rugat literalmente de el să continue, dar Nasty nu s-a ridicat. Era clar că o să piardă, dar a vrut să prelungească agonia tuturor. «Ghem de penalizare, Năstase. McEnroe conduce cu 3-1», a spus Frank. Năstase a ţâşnit de pe scaun şi, cu mâinile în şold, a început să strige obscenităţi către Frank. Publicul a înnebunit şi a început să arunce cu pahare de carton şi cutii de bere pe teren", a povestit fostul tenismen american.
"Mike Blanchard, arbitrul principal al turneului, a venit pe teren şi a vorbit cu mine şi cu Nasty. Imaginându-mi că o să câştig oricum şi dorind să evit o dezordine în tribune, am acceptat să continui. Blanchard i-a ameninţat pe spectatori că, dacă nu fac linişte, meciul va fi oprit. Când Frank a vrut să reia meciul, publicul a început să strige: «2-1, 2-1», scorul dinaintea întreruperii partidei. Din ce în ce mai tare. Nu mai văzusem şi nu am mai văzut niciodată un asemenea tărăboi, nici măcar în cele mai sălbatice întâlniri de Cupa Davis de pe continentul sud-american. În cele din urmă, Bill Talbert, directorul turneului, l-a dat afară de pe teren pe Frank şi l-a pus pe Blanchard în scaun. M-am simţit îngrozitor pentru Frank, atunci când l-am văzut coborând şi părăsind terenul, în timp ce lumea arunca în el cu gunoaie. Îşi pierduse credibilitatea. Aveam să aflu ulterior că acest meci i-a distrus în mare parte cariera", a continuat McEnroe.
Americanul l-a învins apoi destul de uşor pe Năstase, scor 6-4, 4-6, 6-3, 6-2. "Partida s-a încheiat pe la 00.30 dimineaţa. După meci, am fost într-un fel uimit, când Nasty a venit la mine şi mi-a spus: «Hei, hai să mergem să cinăm!». Asta a fost o altă lecţie: afacerile şi distracţia trebuie separate întotdeauna. «Sigur, hai să mergem!», am răspuns", a încheiat John McEnroe, care, atunci, la 19 ani, avea să câştige primul lui Grand Slam din carieră.
"Nu-mi spune Năstase! Sunt domnul Năstase", i-a răspuns Năstase odată unui arbitru.
"Când îmi pierd cardul de credit, nu mă duc să anunţ poliţia. Pentru că oricine îl foloseşte, cheltuie mai puţin decât nevastă-mea", glumea Ilie Năstase.
Năstase a continuat să-i facă să râdă pe spectatori şi după ce s-a retras, în 1985, în meciurile de veterani sau în cele demonstrative, la care a fost invitat cu regularitate.
Pentru rezultatele sale şi pentru jocul său plin de talent, "Nasty" face parte din galeria celor mai mari tenismeni din toate timpurile. Dar el a devenit o legendă pentru că a făcut mai mult decât a trimite o minge peste fileu.
Ilie Năstase, cifre şi elemente biografice:
- El s-a născut la 19 iulie 1946, la Bucureşti;
- A început tenisul la CCA Bucureşti (actualul CSA Steaua);
- El a câştigat 58 de titluri la simplu, printre care US Open (1972) şi Roland Garros (1973). A mai jucat încă 38 de finale, din care două la Wimbledon, 1972, pierdută în cinci seturi faţă de Stan Smith şi 1976, pierdută în faţa lui Bjorn Borg.
- A câştigat 45 de titluri la dublu, printre care Roland Garros (1970, cu Ion Ţiriac), Wimbledon (1973, cu Jimmy Connors) şi US Open (tot cu Jimmy Connors). A mai disputat încă 36 de finale.
- A câştigat două titluri de Grand Slam la dublu mixt, la Wimbledon, în 1970 şi în 1972, în echipă cu Rosemary Casalas.
- A disputat trei finale cu echipa României în Cupa Davis, în 1969, 1971 şi 1972, toate pierdute în faţa SUA.
- A câştigat de patru ori Turneul Campionilor, în 1971, 1972, 1973 şi 1975. Doar Roger Federer (6 ori), Pete Sampras, Ivan Lendl şi Novak Djokovici (5 ori) au mai multe succese.
- La 23 august 1973, a fost primul lider al clasamentului ATP, poziţie pe care a deţinut-o 40 de săptămâni.
- A câştigat 780 de meciuri şi a pierdut 305, la simplu.
- A câştigat 2,076 milioane de dolari din tenis.
- În 1991, a intrat în International Tennis Hall of Fame.
- În 1996 a candidat fără succes la funcţia de primar al Capitalei.
- A fost preşedintele Federaţiei Române de Tenis (1999-2008).
- În 2009 a devenit Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincţie a Franţei.
- A fost senator din 2012 până în 2016.
- A fost căsătorit cu Dominique Grazia, un fotomodel belgian, cu care are o fată, Nathalie, cu actriţa americană Alexandra King şi cu Amalia Teodorescu, având două fete, Alessia şi Emma Alexandra, cu aceasta din urmă. De asemenea, a fost căsătorit cu Brigitte Sfăt, de care a divorţat în 2018, iar în prezent este căsătorit cu Ioana Simion.
În 2016, când a împlinit 70 de ani, el a fost decorat de preşedintele Klaus Iohannis, cu cea mai înaltă distincţie a statului român, Ordinul Naţional Steaua României, în grad de Comandor.
