Într-un studiu menit să stabilească dacă loviturile repetitive, precum loviturile de cap, afectează riscul de a dezvolta demenţă, foştii jucători profesionişti de fotbal britanici au prezentat diferenţe structurale la nivelul creierului şi rate ridicate de anxietate şi depresie, dar fără semne de declin cognitiv, relatează Reuters.
Citește și
Studiul, realizat de cercetătorii de la Imperial College London, a inclus 142 de foşti jucători cu vârste cuprinse între 30 şi 60 de ani şi i-a comparat cu 56 de persoane sănătoase de vârste similare, fără antecedente de practicare a sporturilor de contact, de serviciu militar sau de comoţii cerebrale anterioare.
Pe lângă utilizarea chestionarelor şi a testelor pentru evaluarea funcţiilor cognitive, cercetătorii au analizat imagini RMN structurale ale creierului provenite de la un subgrup eligibil format din 124 de jucători şi 40 de persoane din grupul de control, pentru a identifica diferenţe regionale în ceea ce priveşte volumul materiei cenuşii.
Autorii, care au prezentat studiul duminică în cadrul Conferinţei Internaţionale a Asociaţiei Alzheimer, au afirmat că cercetarea lor face parte dintr-un efort major al oamenilor de ştiinţă de a trata loviturile repetitive la cap ca pe un potenţial factor de risc modificabil pentru demenţa la vârste înaintate, similar modului în care medicii tratează hipertensiunea arterială sau colesterolul ridicat.
Studiul pune bazele a ceea ce se doreşte a fi o cercetare pe termen lung asupra acestor jucători, pe care cercetătorii intenţionează să îi monitorizeze la fiecare doi ani.
"Domeniul adoptă o perspectivă mai holistică asupra sănătăţii creierului şi a riscului de demenţă", a declarat autorul principal Thomas Parker, neurolog consultant la Imperial College London.
REZULTATE SIMILARE LA TESTELE DE MEMORIE ŞI GÂNDIRE
După ajustarea pentru factori precum vârsta şi nivelul de educaţie, foştii jucători au obţinut rezultate la fel de bune ca cele aşteptate la testele de memorie şi gândire, neprezentând diferenţe semnificative faţă de grupul de control sănătos.
Sportivii au raportat rate mult mai ridicate de probleme de sănătate mintală, 31% dintre ei îndeplinind criteriile pentru depresie clinică, comparativ cu 9% din grupul de control, iar 42% au raportat anxietate clinică, comparativ cu 25%.
Cercetătorii au constatat că scanările cerebrale ale foştilor jucători au arătat că, ca grup, aceştia aveau mai puţin ţesut cerebral în zonele care controlează memoria şi emoţiile decât grupul de control.
Totuşi, doar 2% dintre foştii sportivi au prezentat semne individuale de atrofie cerebrală severă care ar indica o neurodegenerare activă şi progresivă.
Studiul nu a fost supus evaluării inter pares (peer review). Cercetătorii intenţionează să publice un articol cu un eşantion mai mare şi analize suplimentare ale studiului în cursul acestui an.
NU S-A CONSTATAT NICI O LEGĂTURĂ CU BOALA ALZHEIMER
Studiul nu a demonstrat existenţa unei legături directe cu boala Alzheimer, o afecţiune cerebrală progresivă care distruge treptat memoria şi reprezintă cea mai frecventă cauză a demenţei.
Majoritatea cercetărilor privind leziunile cerebrale legate de sport s-au bazat pe rapoarte post-mortem şi dosare medicale retrospective pentru a studia encefalopatia traumatică cronică (CTE), o boală degenerativă asociată cu traumatisme craniene repetate, precum loviturile cu capul la fotbal sau comoţiile cerebrale, care în prezent poate fi diagnosticată doar după deces.
Cercetarea realizată de Imperial College urmăreşte sportivi aflaţi la vârsta mijlocie, ajutând cercetătorii să monitorizeze schimbările neurologice cu ani înainte de momentul în care, în mod obişnuit, s-ar aştepta să se manifeste demenţa.
Rezultatele reflectă concluziile anterioare ale echipei, publicate în 2025 în urma unei evaluări inter pares, care au avut ca obiect un eşantion de 200 de jucători de rugby retraşi din activitate şi care au evidenţiat reduceri similare ale materiei cenuşii şi un nivel crescut de anxietate, dar o performanţă cognitivă normală.
Cercetătorii au subliniat că rezultatele lor nu pot prezice riscul individual de demenţă.
"Ne aflăm într-un stadiu foarte incipient în ceea ce priveşte transpunerea acestor rezultate în predicţia riscului individual", a declarat Parker.
