Imaginaţi-vă că e ca la o cină la care gazdele sunt în mijlocul unei discuţii aprinse când ajungeţi. Fanii fotbalului care călătoresc în America de Nord pentru prima Cupă Mondială organizată în comun pe acest continent vor găsi trei ţări gazdă care au trecut printr-o perioadă tensionată. Turneul, care se va desfăşura în 16 oraşe gazdă şi trei ţări, vine după o perioadă de relaţii tensionate între gazde: SUA, Canada şi Mexic.
Citește și
Problemele de fond păreau îndepărtate când liderii ţărilor s-au întâlnit pentru tragerea la sorţi la Washington, DC în decembrie şi au pozat pentru un selfie cu şeful FIFA, Gianni Infantino. Dar colaborarea pentru un turneu de 39 de zile va fi probabil cu totul altceva.
Preşedintele SUA, Donald Trump, a fost deschis fără rezerve cu privire la faptul că SUA este puterea dominantă pe continent. Asta înseamnă că tensiunile foarte reale dintre cele trei naţiuni pe teme precum comerţul, imigraţia şi traficul de droguri - care au mocnit de când Trump s-a întors la putere - ar putea ieşi din nou la iveală.
Pe de altă parte, dacă lucrurile merg bine, Cupa Mondială ar putea consolida legăturile dintre cele trei ţări.
Tensiuni legate de comerţ, turism - şi Trump
Mexicul şi Canada, principalii parteneri comerciali ai SUA, nu au uitat că au fost printre primele ţări vizate de Trump cu tarife vamale.
Canada - care a fost, de asemenea, indignată de comentariile repetate ale lui Trump privind transformarea ţării într-un "al 51-lea stat" al SUA - a ripostat cu propriile contramăsuri. Provinciile au retras alcoolul american de pe rafturi, iar canadienii şi-au redus semnificativ călătoriile spre sud, ceea ce a iritat, la rândul său, SUA.
Problemele pe care Canada şi Mexic le au amândouă cu SUA au afectat, de asemenea, relaţia dintre ele, sugerează Carlo Dade, director de politică internaţională la Universitatea din Calgary.
Canada a fost acuzată că a sacrificat Mexicul înaintea celui de-al doilea mandat al lui Trump, întrucât oficialii canadieni şi americani au susţinut că Mexicul servea drept poartă de intrare în America de Nord pentru investiţiile chineze.
"A fost o lipsă de respect flagrantă", comentează Dade.
Asta înseamnă că şi prim-ministrul canadian Mark Carney s-a trezit încercând să repare relaţiile cu Mexicul, în timp ce încearcă să-şi diversifice comerţul în afara SUA.
Niciodată până acum o Cupă Mondială nu a fost găzduită de trei ţări. Şi având în vedere că turneul din 2026 se desfăşoară pe un întreg continent, sunt implicate o multitudine de autorităţi diferite.
Având în vedere că suporterii vor călători între cele trei ţări pentru a urmări meciurile, intensificarea măsurilor de control al imigraţiei din SUA ar putea crea probleme logistice şi ar putea exacerba tensiunile deja existente.
Iar preocupările americane în materie de securitate - accentuate de războiul în curs cu Iranul - ar putea adăuga noi motive de frustrare şi riscul ca incidente aparent inofensive să degenereze în mod neaşteptat.
Organizaţiile americane pentru drepturile omului îndeamnă la prudenţă vizitatorii Cupei Mondiale
"Găzduirea în comun a acestor evenimente sportive mondiale nu garantează neapărat o relaţie idilică între ţările gazdă", afirmă Lindsay Sarah Krasnoff, autoare şi profesoară asistentă clinică de sport internaţional la Universitatea din New York.
Krasnoff spune că, în timp ce Cupa Mondială feminină din 2023, găzduită de Noua Zeelandă şi Australia, a fost un eveniment pozitiv, turneul masculin comun Japonia-Coreea de Sud din 2002 a fost o "amestecătură" pentru cele două naţiuni cu o istorie lungă şi inegală. "Nu a avut un impact negativ asupra relaţiei bilaterale, dar este privit istoric ca un fel de egalitate", adaugă ea.
FIFA însăşi şi-a exprimat mari speranţe pentru acest model, afirmând: "Este un moment în care trei ţări şi un întreg continent spun în cor: «Suntem uniţi pentru a întâmpina lumea şi a organiza cea mai mare, cea mai bună şi cea mai incluzivă Cupă Mondială FIFA din istorie.»"
Se încearcă ascunderea problemelor?
Liderii fiecărei naţiuni ar putea dori să folosească turneul nu doar pentru a arăta că se pot înţelege cu vecinii lor, ci şi pentru a demonstra ceva celor care îi critică pe plan intern.
Acest lucru este cu siguranţă valabil în cazul Mexicului, unde a existat un oarecare pesimism în legătură cu co-organizarea. Au existat întrebări persistente cu privire la gradul de pregătire al principalului aeroport al capitalei, la sistemul de transport public saturat şi la stadionul Azteca renovat. Să nu mai vorbim de apariţia membrilor cartelurilor pe străzi acum câteva luni, într-o manifestare de violenţă de scurtă durată, dar răspândită.
Iar acum, principalul sindicat al cadrelor didactice organizează o grevă naţională privind pensiile şi condiţiile de muncă - şi proteste masive care ameninţă să blocheze principalele artere de acces către meciuri. Sloganul lor este "fără o soluţie (la cererile lor), nu va fi niciun fluier de start".
Însă, în ciuda tuturor provocărilor, preşedinta Mexicului, Claudia Sheinbaum, a rămas ferm optimistă.
"A sosit momentul să asistăm la cel mai bun fotbal din lume şi să arătăm tuturor cine suntem - nu doar o ţară cu un patrimoniu cultural imens, ci şi un popor plin de putere", a declarat ea anul trecut.
Ar fi greşit să ascundem problemele sau să le minimalizăm pe cele cu care s-a confruntat Mexicul în perioada premergătoare începerii turneului, susţine jurnalistul de fotbal mexican Rafael Puente.
"Sper cu adevărat ca fanii să dea dovadă de răbdare şi de un comportament exemplar în faţa unora dintre aceste probleme pe care nu le putem ascunde", adaugă Puente. "Singurul lucru pe care îl putem spera este entuziasmul, iluzia şi aşteptările pe care poporul mexican le-a arătat în trecut, în special în ceea ce priveşte participarea echipei naţionale."
Trio-ul vizează obiective dincolo de turneu
Analiştii au sugerat că cele trei ţări vecine ar putea realiza şi alte progrese dacă vor reuşi să gestioneze corect aspectele sportive în următoarea lună.
Trio-ul se află în mijlocul unei revizuiri dificile a unui acord de liber schimb nord-american de referinţă, cunoscut sub numele de USMCA. Revizuirea a lăsat incertitudine asupra unui parteneriat comercial care există într-o anumită formă încă din 1994.
Mexicul a iniţiat discuţii oficiale cu SUA, lucru pe care Canada nu l-a făcut încă.
Canada, care caută relaţii comerciale mai strânse cu China, şi Mexicul, care a majorat tarifele pentru ţara asiatică, se îndreaptă, de asemenea, în direcţii diferite în ceea ce priveşte "accentul pus de administraţia Trump pe importanţa Chinei ca prioritate", spune Dade, de la Universitatea din Calgary.
Însă Cupa Mondială oferă o oportunitate pentru diplomaţie - aşa cum am văzut când Trump, Carney şi Claudia Sheinbaum din Mexic zâmbeau împreună la tragerea la sorţi a turneului, în decembrie.
"Oricând liderii se reunesc, este, în general, un lucru bun", comentează Dade.
La rândul său, Trump, care se laudă în mod regulat că naţiunea sa este cea mai "tare" din lume, vede în mod clar Cupa Mondială ca o şansă pentru SUA de a se bucura de lumina reflectoarelor la nivel global.
Dorinţa sa de a domina scena, fie prin participarea la evenimente, fie prin postările pe Truth Social, ar putea stârni resentimente în rândul celor doi vecini ai Americii şi, în cele din urmă, ar putea afecta relaţiile nord-americane pe termen lung.
Pe de altă parte, el este profund interesat de succesul turneului - şi s-ar putea să depună eforturi speciale pentru a evita genul de incidente diplomatice care ar putea umbri desfăşurarea evenimentului.
Fotbalul este un joc ciudat, după cum spune clişeul. La fel cum sportul în sine este imprevizibil, nu se poate spune cum va decurge acest nou experiment de organizare în trei.
"Era de aşteptat să fie foarte complicat şi foarte complex încă de la început", observă Krasnoff, "chiar şi atunci când a fost atribuită pentru prima dată candidatura".
