Mihai Popovici, tatăl înotătorului David Popovici, a oferit un interviu în care a vorbit despre începuturile fiului său în sport şi despre cum el şi soţia sa s-au implicat în activitatea sa sportivă.
Citește și

David Popovici are din nou lumea înotului la picioare după performanţele obţinute la Campionatele Europene U23 şi aurul câştigat la proba de 200 m liber în cadrul Campionatelor Mondiale de Nataţie din Singapore.
În interviurile acordate în ultima perioadă, olimpicul român a vorbit despre un aspect mai puţin discutat, anume cel al presiunii create în jurul unui sportiv. David Popovici a dezvăluit că s-a confruntat cu stări de tensiune şi teamă atât în timpul Olimpiadei de la Paris, cât şi cu câteva zile înainte de începerea Mondialelor.
Mihai Popovici, tatăl lui David, a vorbit şi el despre această presiune la care sunt supuşi sportivii, însă nu cea din preajma concursurilor, ci dintr-un alt moment important al carierei lor, copilăria. Mihai Popovici a dezvăluit că el şi soţia sa, contrat majorităţii părinţilor, nu au pus niciodată presiune pe fiul lor atunci când a venit vorba de activitatea lui sportivă, acesta fiind unul dintre motivele pentru care, consideră acesta, David a ajuns la performanţele din ziua de azi.
„Primele condiţii pe care le-am creat au fost în momentul în care am decis că nu va exista contextul de presiune. David mergea de plăcere la bazin. Nu pentru noi, ci pentru că voia el. I-am întreţinut foarte tare starea asta, nu l-am întrebat niciodată pe ce loc a ieşit sau va ieşi, ce a făcut sau ce va face. Iar prăjitura de după concurs era garantată, indiferent pe ce loc ieşea în concurs, oprirea la cofetărie era inevitabilă. Era o anumită cofetărie, iar lui David îi plăcea o anumită prăjitură, pe care o căpăta de fiecare dată.
„Părinţii sunt principalii autori”
Pot să vă spun că e ceva la care greşesc incredibil de mulţi părinţi. Că pun această presiune. Cred că e cea mai mare greşeală pe care o pot face părinţii, presiunea. Iar această presiune se poate pune în feluri multiple, mulţi dintre părinţi nici măcar nerealizând că o fac. Şi vă dau câteva exemple. ‘Cum a fost astăzi antrenamentul?’, ‚Ce ai făcut, al câtelea ai fost?’, ‚Ce a făcut X?’, ‚Ţi-am spus să fii atent la Y’ şi aşa mai departe. Iar lucrul acesta se petrece de multe ori, începând de la 7-8 ani. Închipuiţi-vă ce înseamnă câţiva ani de astfel de presiune. Nu-i de mirare că mulţi renunţă pe parcurs şi părinţii, fără să-şi dea seama, sunt principalii autori. Mi-aş dori să privească lucrurile mult mai relaxat şi să nu încerce să pună nerealizări sau frustrări de-ale lor pe umerii copiilor lor. I-aş ruga să se uite către David şi să privească din această perspectivă, mai exact unde se poate ajunge fără presiune.
Cu cât sportivul e mai mic, cu atât manifestările părinţilor sunt mai vizibile în tribună. Dintotdeauna nu ne-am agitat cine ştie ce, ştiam că el va face tot ce poate să facă şi n-am înţeles niciodată cum am putea să-l facem să înoate mai repede, dacă am urla ca apucaţii în tribună. N-ar ajuta la absolut nimic. Şi atunci nu făceam asta, deşi, de multe ori, am văzut priviri uşor întrebătoare: înoată copilul tău, nu eşti pe cale să reacţionezi? Emoţionat n-ai cum să nu fii, dar asta nu înseamnă că trebuie să urli ca apucatul. Când câştigă, îl felicităm, îl îmbrăţişăm, ne bucurăm împreună”, a declarat tatăl lui David Popovici pentru Asociaţia Presei Sportive din România.
