Constantin Robicek (38 de ani), fundaşul celor de la CS Afumaţi, a suferit o accidentare gravă la meciul contra Popeşti-Leodeni. La o lună distanţă de la acel moment, stoperul a povestit calvarul prin care a trecut în tot acest timp.
Citește și

Meciul Popeşti Leordeni – CS Afumaţi, disputat în urmă cu o lună la Clinceni şi încheiat cu victoria gazdelor, scor 2-0, va fi unul de tristă amintire pentru Constantin Robicek.
Fundaşul a fost accidentat grav de către Mihai Neicuţescu, în minutul 22 al meciului. În momentul accidentării, toţi jucătorii şi-au pus mâinile în cap şi a necesitat transportarea sa de urgenţă la spital.«Băă, i se vede osul!», a fost una dintre reacţiile de pe margine.
Robicek, primul interviu după accidentare: „Am ajuns la psiholog!”
Imediat după accidentare, verdictul medicilor a fost crunt: fractură de tibie şi peroneu, maleolă smulsă, astfel că este sub semnul întrebării dacă el mai poate reveni pe gazon. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Prima Sport, fundaşul a vorbit despre cum s-a derulat ultima lună din viaţa sa.
-Salut, Constantin. Cum decurge recuperarea?
-Sunt bine, mulţumesc, acum chiar sunt bine, nu mai am nicio problemă. Mi s-au cicatrizat ambele răni, mi-a mai rămas doar un semn mic. Recuperarea propriu-zisă n-am început-o încă, mai am de aşteptat cam o săptămână. O să mai am o intervenţie chirurgicală, s-au deplasat nişte bucăţi de cartilaj şi trebuie curăţate, iar abia apoi încep recuperarea. Acum mă deplasez cu cârje, nu am voie să pun piciorul jos.
-Cum a fost pentru tine toată această perioadă?
-Primele două săptămâni a fost un infern pentru mine. Am avut dureri foarte mari, nu am putut să dorm mai deloc noaptea, dormeam ziua câte puţin. Ca şi moral, am fost un pic la pământ, am simţit că mi s-a prăbuşit lumea. Eu eram o persoană foarte activă şi dintr-odată să stau la pat, a fost foarte dificil pentru mine.
Am început să fac terapie din cauza asta, noaptea aveam coşmaruri, nu puteam să dorm, vedeam doar imaginea aceea. Uşor, uşor am trecut şi peste durere, m-au ajutat mult doctorii, mi-au făcut tratament injectabil pentru că nu am putut trece peste durere cu pastile.
-Ai ajuns la psiholog din cauza a ceea ce ţi s-a întâmplat?
-Da, exact. Eu eram o persoană foarte puternică, nu aveam nevoie, dar uite că acum am avut nevoie de o consultare. Chiar m-a ajutat foarte mult, m-a făcut să gândesc altfel şi să nu mă mai gândesc la ce s-a întâmplat.
„Aş vrea să mă retrag cum se cuvine, nu aşa!”
Jucătorul care a evoluat doar la CS Afumaţi în ultimii 16 ani din carieră speră să mai poată bifa cel puţin o apariţie pe teren înainte de a-şi anunţa retragerea din activitate. Şansele ca acest lucru să aibă loc în acest sezon sunt mici, însă totul depinde cum va decurge recuperarea.
-Cu ce imagine ai rămas din momentul fatidic?
-Când mi-am privit piciorul şi am văzut cum mi-a ieşit osul. Exact imaginea aceea am avut-o! Mă urmărea imaginea aceea noaptea, înainte să dorm, căci pe timp de zi m-au vizitat foarte multe persoane, a venit familia la mine, cei din staff-ul clubului. Stând la discuţii, nu mă gândeam, dar când rămâneam singur, atunci îmi apărea imaginea în cap. La spital m-au vizitat toţi colegii, staff-ul.
-După accidentarea ta, şi pentru ei a fost un moment greu pentru că nu au mai câştigat deloc!
-Probabil a fost un şoc şi pentru echipă, văzând imaginea aceea, poate şi rolul meu în echipă a fost mai important, i-a dereglat un pic.

-Ce şanse sunt să mai joci?
-Eu vreau să revin pe teren cât de repede se poate, e greu să stau deoparte. Că o să fiu în teren, că o să fac parte din staff, nu ştiu, e devreme să vorbim, dar eu aş vrea măcar să mă retrag aşa cum se cuvine, nu cum s-a întâmplat acum. Măcar o apariţie până să mă retrag.
-Sunt şanse să evoluezi pe finalul sezonului? Medicii ce spun?
-E greu, cred că sezonul pentru mine s-a încheiat. Poate, cine ştie, cu puţin noroc, şi în funcţie de cum decurge recuperarea. Eu m-am recuperat foarte bine, doctorii mi-au spus că rana s-a închis foarte repede. Corpul a reacţionat foarte bine. Acum vreau să trec de intervenţia aceasta care urmează şi apoi să încep recuperarea, aici contează cel mai mult. S-a atrofiat şi musculatura la picior, nu am mai pus piciorul în pământ. O să fie de lucru.
A vorbit cu Neicuţescu despre accidentare: „Foarte mult ghinion! Nu îi port ranchiună”
-Cum arată acum o zi din viaţa ta?
-În jumătatea asta de lună a trebuit să merg la clinică pentru medicamentaţie de două ori pe zi. Mă trezeam, mergeam, făceam tratamentul, veneam acasă, seara, o luam de la capăt. Acum, că am terminat, mai mult stau în pat, vine băiatul cel mare de la şcoală, ne jucăm puţin, ies la aer în faţa blocului.
-Înţeleg că familia ţi-e cel mai aproape în aceste momente.
-Da, da, exact. Părinţii mei s-au mutat pentru o perioadă la mine ca să mă ajute, soţia, la fel, e non-stop cu mine. Toată atenţia lor este pentru mine.
-Cu Neicuţescu ai mai vorbit despre acel moment? Părea foarte afectat.
-M-a vizitat şi la spital, m-a mai sunat şi după. Nu îi port niciun fel de pică, ranchiună, nu sunt supărat pe el. Înţeleg că a fost ceva involuntar. Am rămas în relaţii bune, chiar nu sunt supărat pe el pentru că ştiu că nu a fost ceva voit. Eu o pun pe seama ghinionului, a fost foarte mare ghinion, atâta tot.
„Vreau să le mulţumesc celor de la Afumaţi, conducerii clubului şi întregului staff, pentru tot sprijinul, susţinerea şi grija de care au dat dovadă în această perioadă. Au fost lângă mine încă de la început, s-au ocupat de tot ce ţine de spitalizare, intervenţie chirurgicală, toate aspectele de recuperarea mea. Le sunt recunoscător pentru implicare şi că nu m-au lăsat nicio secundă să trec singur prin această perioadă dificilă.” – Constantin Robicek, jucător la CS Afumaţi

