Messi a făcut-o din nou. De câte ori trebuie să o mai facă? Ce ar trebui să mai facă? Contra cui trebuie să mai livreze pentru ca, în conştiinţa tuturor iubitorilor adevăraţi de fotbal, să se implanteze ideea că nu a mai existat vreodată o creatură ca el, care să facă balonul să se mişte pe iarbă în halul ăsta?
Citește și
Cum explici ce le-a făcut Messi englezilor?
Ce am văzut în meciul cu Anglia este o dovadă ce nu poate fi contestată în nicio instanţă de pe planeta asta. Azi-dimineaţă am mai analizat încă o dată evoluţia lui Messi şi nu pot înţelege. Nu îmi pot explica cum un „moş” la 39 de ani a putut să joace aşa în faţa unor fotbalişti mult mai tineri, care, în teorie, sunt starurile noii generaţii, nu? De ce nu s-a putut ţine Bellingham după el? De ce, la centrarea pentru golul de 2-1, nici Spence şi nici proaspătul intrat O'Reilly nu au putut face nimic?
Multe „de ce”-uri, un singur răspuns. Piticul e fotbalul pur, e ceva ce până acum planeta asta nu a mai văzut. E ceva ce Cristiano Ronaldo nu a fost niciodată, deşi, crede-mă, a fost extrem de aproape portughezul.
Multe teorii au apărut de-a lungul anilor despre Messi. Că e bun pentru că în liga spaniolă se joacă mai lent şi că nu ar putea să facă faţă în Premier League. Bine, teoria asta exista în condiţiile în care „îi încălţa” în Champions League pe granzi cam de câte ori a putut.
Dar după ce l-ai văzut aseară, la 39 de ani, împotriva Angliei, chiar crezi că nu juca acelaşi fotbal pe care l-a arătat în La Liga şi în Premier League? Fii sincer!
Metamorfoza Argentinei şi a lui Messi
În 2002, eram copil şi am auzit prima dată de Argentina, dar nu m-a impresionat, având în vedere că a fost eliminată din grupe. În 2006, a prins sferturile de finală, dar tot nu părea o naţională care poate face ceva. În 2010, tot sferturi de finală, dar tot nu mă convingea. În 2014, Mario Götze a decis că Argentina nu poate să fie campioană mondială, cu un Messi în forma lui maximă, iar colegii Higuaín şi Rodrigo Palacio au lucrat şi ei mână în mână cu Germania la îndeplinirea acestui obiectiv.
Finalele de Copa América pierdute păreau că nu se opresc. Eliminarea din Rusia, în 2018, totul părea că se duce într-o singură direcţie: Lionel Messi nu este făcut să aducă trofee Argentinei, el are un fotbal bun doar la Barcelona.
Patru ani mai târziu, ceva s-a schimbat, ceva s-a transformat. Messi, campion mondial. Messi, câştigător al Cupei América. Iar după victoria cu Anglia, Messi a obţinut calificarea în a treia finală de Cupă Mondială. E imens, nu-i aşa?
Dacă în 2018 aruncai o privire peste cariera lui internaţională, părea modestă. Dacă te uiţi acum, la 39 de ani, parcă nu e aşa rău să fii fotbalist cu trei calificări în finale de Campionat Mondial şi, ca „bonus”, să ai şi una în vitrină.
Finala contra Spaniei e doar o recompensă în plus
Rezultatul care se va înregistra la New York nu mai poate schimba cursul istoriei. Fotbalul jucat în ultimii 20 de ani nu poate fi umbrit de un potenţial eşec în faţa ibericilor.
Dacă, totuşi, o câştigă „Puricele” şi pe asta, este momentul să faci plecăciuni.
